„Blocul in care locuiesc rezista in cazul unui cutremur major?”

„Blocul in care locuiesc rezista in cazul unui cutremur major?” Cutremurul de duminica dimineata readuce in atentie, pentru fiecare dintre noi, intrebarea din titlu. Iar ca sa-i putem da un raspuns cat de cat corect, e necesar sa analizam putin ce s-a intamplat la ultimul eveniment de acest gen din Romania cand ne-am confruntat cu cladiri prabusite: cutremurul din 4 martie 1977.
Au trecut 41 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977, a carui amintire ii ingrozeste si acum pe cei care l-au trait si care au fost ulterior martorii scenelor apocaliptice din centrul Bucurestiului, cu cladiri de 10 etaje reduse la un morman de moloz. S-au prabusit atunci in Capitala 28 de blocuri inalte si au murit aproape 1.400 de oameni.

Dar trebuie spus de la bun inceput un lucru: blocurile care s-au prabusit in 1977 erau blocuri vechi, construite inainte de 1940, la proiectarea carora nu s-a tinut cont nici macar de normele germane de constructie aflate in vigoare la data aceea, daramite de norme antiseismice. Stalpii de rezistenta erau pozitionati haotic, iar peretii aveau deschideri foarte mari (usi si ferestre) si erau si ei asezati la intamplare, fara sa se urmareasca obtinerea unui efect de diafragma care ar fi ajutat cladirea in caz de cutremur.

Multe dintre aceste blocuri de-abia isi puteau sustine propria greutate, nici vorba sa suporte solicitarile imense din timpul unui seism. Iar astfel de blocuri exista in continuare in Bucuresti, in zona Centrului Vechi – imobile elegante, spatioase, dar cu structuri slabe si, implicit, cu… bulina rosie.

Blocurile noi nu au avut probleme in 1977. Si cand spunem “noi” ne referim la cele construite in anii ’60, cand dezvoltarea marilor platforme industriale (Faur, IMGB, Republica etc.) a necesitat aducerea a cca 800.000 de oameni in Capitala si a impulsionat ridicarea cartierelor Berceni, Titan sau Drumul Taberei.

Ritmul de constructie era de 20.000 de apartamente pe an, confortul era destul de scazut, la fel si izolarea termica, dar important este ca ele au beneficiat de primele norme de proiectare antiseismica din Romania, introduse in 1963.

Aceste prime norme mergeau cu protectia pana la 7 grade pe scara Richter. Apoi, dupa 1977, s-a impus ca standard 7,5-8 grade, pentru ca in situatii speciale (Centrul Civic si Casa Poporului) sa se ajunga la 8,5 grade. Ca urmare, daca locuiti sau lucrati intr-o cladire ridicata dupa – sa zicem – 1980 sunteti in perfecta siguranta. Cladirea va rezista in cazul unui seism major, structura ei nu va fi afectata si nu trebuie sa va ingrijorati daca mai crapa peretii – acestia au rolul de a prelua din solicitarile la care este supus imobilul si de a proteja astfel elementele de rezistenta cu adevarat esentiale.

Trebuie sa stiti ca toate blocurile din lume sunt proiectate din start astfel incat sa accepte anumite avarii. Scopul principal al proiectarii este sa se evite colapsul sau distrugerile majore care pot pune in pericol persoanele aflate in interior, dar nicio cladire nu va ramane perfect intacta in timpul unui cutremur major. Anumiti pereti (de umplutura) sunt conceputi special ca sa absoarba o parte din energia seismului si sa se distruga in acest proces, degrevand astfel  grinzile si stalpii de eforturi prea mari. E un compromis acceptat.

De-aceea este bine ca proprietarii de apartamente sa nu elimine peretii din interior; chiar daca nu sunt de rezistenta, acestia au rolul lor bine calculat. Ei se pot reface usor (sunt realizati de obicei din BCA) si tot usor se pot reface si stalpii sau peretii din beton armat daca sunt avariati – se introduce in crapaturi o rasina speciala care readuce elementul la parametri originali, rezistenta fiind asigurata de otelul din armatura.

O problema importanta poate aparea totusi la blocurile construite integral dupa Revolutie. Despre ce este vorba? Pe vremea lui Ceausescu, standardele erau riguroase si se respectau cu strictete (puteai face puscarie pentru o semnatura pusa aiurea pe un document), dar dupa 1989 aceasta strictete a disparut. Avem in continuare standarde OK, insa respectarea lor este adesea optionala, astfel ca de multe ori dezvoltatorii imobiliari sunt concentrati pe reducerea costurilor, si nu pe siguranta.

Exista cel mult amenzi (care pot fi contestate, desigur) si nu s-a auzit inca de cazul vreunui imobil care sa fie daramat de autoritati pentru ca nu s-au respectat normele de constructie prevazute de lege. Pana cand nu vor aparea si astfel de exemple, investitorii vor fi tentati sa fenteze legislatia, fara teama de repercusiuni, iar achizitionarea unui apartament intr-un bloc nou-nout va prezenta o doza mai mica sau mai mare de risc.

Si, ca sa nu lasam in aer intrebarea din titlu, cele mai sigure sunt apartamentele construite in intervalul 1977-1989 si care inseamna 26,2% din fondul locativ. Dar, retineti, chiar si in cazul acestor apartamente pot exista victime, cauza constituind-o piesele grele de mobilier (sifoniere, biblioteci, vitrine) prost amplasate si neasigurate, care se pot deplasa sau rasturna, lovind sau strivind locatarii. Un spatiu de locuit aerisit, cu mobilier bine ancorat in podea si in pereti, aduce in mod clar un plus de siguranta.

Sursa foto: www.observatorulph.ro